Epilare cu zahar
Epilarea cu zahar (epilarea persana) este, poate, cea mai veche metoda de epilare. Femeile o foloseau in Egiptul antic.
Metoda epilarii cu zahar este traditionala in Orient si in ultimii ani a ajuns o metoda recomandata, mai ales pe forumuri de specialitate de catre cele care o utilizeaza. De-a lungul timpului, au fost inventate multe retete pentru acest “sirop” cu care se realizeaza epilarea. Acesta contine zahar, apa si zeama de lamaie, care sunt fierte pana ajung la consistenta mierii.
Procedura epilarii cu zahar:
Se spala pielea si se aplica pudra de talc, pentru a absoarbi uleiurile din piele, dar si pentru a face ca siropul de zahar sa adere cat mai putin la piele. Astfel epilarea este mai putin dureroasa decat cea cu ceara. Siropul se intinde cu o spatula de lemn in strat subtire pe zona dorita. Peste sirop o banda de material textil, preferabil din bumbac. Parul trebuie sa fie destul de lung: intre 4-6 mm. Cu miscare ferma, se trage materialul de pe piele in sensul cresterii firelor de par.
Beneficii ale epilarii cu zahar
Fata de alte metode de epilare, epilarea cu zahar nu este la fel de nociva pentru piele ca alte metode de epilare (ceara sau aparat de ras) pentru ca zaharul nu se lipeste de piele ci doar de firul de par. Pielea este mai usor de spalat dupa epilare si exista utilizatori care afirma ca in timp numarul firelor de par scade.
Fasia de zahar se trage in sensul cresterii firelor de par si nu invers, cum este cazul epilarii cu ceara. Asta inseamna cu pana la 30% mai putine fire de par crescute sub piele. Dar trebuie sa aveti curajul sa trageti cu forta, aceasta fiind o metoda care nu se practica la domiciliu.
Parul creste din nou dupa 1-2 saptamani. Metoda de epilare cu zahar poate insa fi folosita saptamanal fara a avea efecte secundare.
